mă dor în oase depărtări de continente inundate
întors cu fața spre apus mă-nchin cu răsăritu-n spate

și fiare clămpănind în sec țâșnesc prin norii de metan
dar nu mă speriu nici nu plec cât arde focul sub cazan

n-am scos la crivăț revolver am căutat prin buzunare
pahare mici de călător să bem tăria în picioare

puii cățelei zisă Molda noi am hrănit cu papricaș
dansau flămânzi ca apucații perciunii sfântului oraș

și coborau peste cadavre perdele fără herb și stea
că poate se vor strânge banii în băncile de mucava

la aste vremuri stâna-i goală rod lupii lemnul de la gard
tânjind să intre și să lingă la inimă pe sfântul bard

eu știu că nu mă crezi: privește! până la geam li se văd colții
de parcă ar fi nins istoric zăpezi de limpezimea morții

și cred că vor putea minți pe deghizații cu sutană
ce sorcovesc acest popor cu lepădarea de satană

da! ne-au rămas din alte vremi visul de lapte și-o urare:
fără de graniți o să fie această românie mare

pe uliți: fum – în țeste: fum să bem din fructele de scrum
trecutul nostru s-a topit ni-i viitorul odihnit

în pace