Sforile întinse
Precum păianjenii
Din colțul odăii
Rup din mine
Câte o poveste.
Un gând spus,
E un gând pierdut.
O idee devenită fapt
E doar o infinitate
Mai puțin
De iubiri
De creații.

Totul este perfect,
Atâta timp
Cât nu există.
Ființarea este moarte.
Graiul este cenușa
Zorilor arse;
Roagă-te zilei de ieri,
Închide pumnii
Ferestrele nu aduc lumina,
Ci numai ideea unui
Apus trecut.
Viața este moarte.

Moartea însă,
Este doar
Capătul unei linii
Trasate neglijent
Pe nisipul
Tăcerii, de către
Zeitățile
Ce au mai multe
Momente și drepturi,
Creații și vise
Decât vei putea avea tu
Vreodată.
Moartea mea...