agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-06 | |
Nu vreau să crezi, iubite prietene-poet,
Că sunt un tip patetic, căzut în desuet, Dar versul plin de dor ce-l scrii cu măiestrie Mi-a stors din ochii goi lacrimi de apă vie. Deși am citit mult – respir prin poezie – N-am întâlnit la nimeni curatul har ce-l ai Când așterni poezia pe coala de hârtie – Poate numai la Vieru sau Marele Mihai. Durerea ce reiese din strofa-ți lăcrimândă În mine-a mișcat lumea – te rog să nu zâmbești! Nu des mi-e dat să simt în lirica plângândă Atâta forță, patos – ce-n vers le zămislești. Nu pot să-ți spun cuvinte capabile de laudă, Dar vreau să-ți mulțumesc prin poezia mea Că ești, exiști în lumea plină de vid și fraudă – Te-nalți și ‘nalți și dorul cu poezia ta. M-ai ridicat la rangul onoarei de a-ți fi Prieten întru rimă și frate întru carte. Îți mulțumesc, poete! Și, aș mai vrea să știi Că-n suflet mi-ești aproape, deși tu ești departe… Chiar dacă drumul nostru va fi să nu mai fie Încrucișat de versul ce-ți duce-n lume harul, Prietene poet… doar sufletu-mi o știe Respectul ce ți-l port – ridic în sus paharul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate