De șase nopți îmi croncăne în venă
Absintul blestemat și mă instigă
Să curm în mine ultima verigă
Din lanțul strâns pe tâmple de migrenă
Năluci de foc aplaudând mă strigă
Din cuib de gânduri la apel pe scenă
Să urlu'n vid o plângere obscenă
Și să ridic armate ca un rigă
A șaptea noapte în recluziune
Înfăptuind și ultimul păcat
Mă tulbură o sumbră viziune
Duc în mormânt un vis neterminat
Chem armonii pe fundul de genune
Și dezertez împărtășit pe pat.

10 februarie 2007