Iubitule, azi nu-ți mai scriu

S-a făcut noapte...
Nisipul din clepsidră se furișează în mine
Și măsoară bătăile morții, mă dezleg la ochi
De metaforele impure, tăcute, ce picură
Zadarnic la fereastra uitată deschisă,
Dar nimeni nu se încumetă să le culeagă
Parcă ar fi otrăvite într-un poem de iubire

S-a făcut noapte...
Numai călărețul singuratic se întoarce din drum
Sângerând versuri albe ca niște ploi aruncate
Din umerii până acum sterpi, goi de orice asfințit
Iubitule, azi nu-ți mai scriu, îmi torn tăcerile
În același pahar vechi și respir mai departe
Fiecare depărtare, fiecare depărtare...