Unde e emotia de care avem nevoie atat de mult?
Unde sunt lacrimile ce ne fac oameni si zambetele ce ne desavarsesc?
Unde sunt copiii ce alearga dupa porumbei doar de dragul de-a se juca?
Unde sunt oamenii?

Ne-am pierdut in circuite nesfarsite
Ne alienam pe zi ce trece de afara, de inauntru, de toti ceilalti,
De noi insine.

Am lucrat atat de mult impreuna pentru ca fiecaruia sa-i fie cat mai bine,
Sa aiba tot ce-si doreste, sa nu mai pofteasca nimic…
Si acum… poftim!
Poftim impreuna. Poftim emotii, poftim lacrimi de viata, poftim zambet,
Poftim puritate… poftim impreunare…

Poftele… capricii?
Poftim cultura!

14 decembrie 2006