agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1924 .



impar
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [CrazyAnne ]

2007-02-19  |     | 



alb spălăcit stirpea piciorul meu gol
în mersul legănat neatingând pământul
urcau amândoi
stâng lângă drept
plus lângă minus
eu lângă mine
alunecam în răstimpuri
înclinând parbole în prăpăstii ce tindeau la minus infinitus abisal
spre Lumea Celor Mulți care plângeau
sau beau cafea neagră cu zaț nisipos
sau îl iubeau
dar nu puteau suporta albul spălăcit din ochii lui
închiși cu doi bănuți de argint

străbăteam șapte ani cât șapte ere supraetajate
pe fiecare zăceam o dată câte-o clipire de adio
râzând apoi mă cățăram zgâriind epiderma fină
a piciorului următoarei ere
gâdilându-i șoldurile
numărându-i coastele
alunecam în agonia mea nesăbuită
prinzând între două palme făcute căuș
gâtul ei prelung, frumos
strângând în răstimpuri cu putere de viața ei într-a mea
să mă urc mai sus, mai cu sârg, mai spre Nimicul Absolut
să mai zac o clipă de mormânt
printre altă Lume tristă, plânsă, perpetuă a Celor Mulți
să beau cafea neagră cu zaț nisipos....

îl iubeam...
dar nu-i suportam albul spălăcit din ochii lui
închiși cu doi bănuți de argint
șapte cuie băteau cât șapte mii deodată
pe fiecare mai adânc, mai etern
urlând in mine teroarea din aorta
mă îngropam la rădăcina crucii dintre viu și pământ neîntors
sorbindu-i secundele de moarte
inhalându-i esența tot caldă,
tot blondă
tot pustiul ochilor albaștrii-verzi
tot glasul
tot trupul
și mersul și căderea
toată durerea!
suicidul...strangularea...strigătul
LOR!
ce mort încântător zace în amândoi
același mort
același glas
mă desparte între ei...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!