sub luna primenindu-și fața
drumul fără capăt vizibil ne-arată cu degetul umbrei stâlpii de sare
de aici începe pribegia



avem fețe mânjite cu noapte și buze sărate de setea pământului
de sus parcă am fi capucini dar purtăm dreadlocks sub glugă și ochi albaștri
și nimeni nu ne cunoaște rasa



ne lipsește originea / nici destinația nu e clară
luna-i aici un talger cu poame stafidite pe plite imemoriale
s-ar putea bănui totuși că fiecare călătorește spre sine



undeva în stânga orașul deschide porți / scări de cenușă
pe ziduri clipesc din contur argintiu ca urma de melc
umbrele tuturor lucrurilor botezate cu flăcări



lepădăm hainele scoatem corzile cuiele și celelalte unelte
ne prindem de buza vulcanului ca păianjenii de zâmbetul uscat al unei roze
descindem aerian din subpământene



încercăm să pierdem coordonatele

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.