Omul-paine poartă soarele în țeastă,
ploile pe umeri,
pămîntul și-n gură.
Omul-paine își mîngîie rar copii,
numai pe ploaie,
cu o aristă și-un buzunar de greieri.
Mesele noastre sînt pline
de mîngîieri rupte,
fructe întrerupte...
Pentru tine,Omule-paine,
am adus într-un coș,
la ceasul umbletului de șarpe,
două nopți lipite și-o țiglă,
învelite într-o pîine albă,
să-ți țină de toate.