In ungherele mintii
Astept ca-ntr-o gradina pustie,
Ca-ntr-o gradina veche
Ce n-a mai murit.
O mie de serpi incolaciti
Cauta un gand - sa-l invenineze,
Cauta o soapta.
Un nor fara tel se destrama in ceata,
Nu stie sa minta,
E umed si ploua cu lacrimi
Prea dulci.
Mandria
E tot aici, la fel de neschimbata,
Nu pacat, nu rau si nu otrava,
Doar prezenta.
Nici cerul, nici pamantul nu ma-ndeamna,
Ci zilele-mi sunt ca niste margele
Reci si nesfarsite, sticloase.
Incolacindu-se-n matanii ma sugruma
Cand dorm si cand veghez,
Cand vreau sa fug.