1

As vrea sa stie Universul
cat e de greu de inteles,
as vrea Luceafarul sa simta
parfumul ei, dar mai ales,
as vrea sa o patrund eu insumi,
sa o dezbrac de ne-nteles...

Caci ea...

2

Imi umple gandul
cu arome
si sufletul
cu dulci ispite,

imi arde mintea
cu iluzii
si cu idei
nedeslusite...

Ma cheama pasii
ei de sticla
si mainile
pe veci ranite,

ma striga sanul
ei, de piatra
si coapsele
fin daltuite...

Mi-alunga somnul
cu atingeri
si visele
de mac umbrite,

mi-arata calea
vietii moarte
cu inimi
vii, dar adormite...

Imi minte viata
cu sperante
si buzele,
din somn trezite,

ma lasa prada
formei ei,
sculptata din
lacrimi aurite,

mi-alege clipa
fericirii
si orele,
de dor strivite...

3

Si totusi...
Ea e sensul meu,
e apa rece de izvor,
e aer pur, e dumnezeu,
e cea care-mi provoaca
dor...

E o enigma prea frumoasa,
e un mister chinuitor,
fara de care mintea mea,
si corpul meu, eu,
o sa mor...