nu eu sunt pe acel scaun
nu

aici e locul unde nu vine și nu pleacă soarele
nu vin și nu pleacă zilele, nu vine și nu pleacă nimic
dintr-un trup
greșit
un trup nici mort nici viu

poala se ține galbenă și ostenită, mâinile se ridică
sperie vocea
de alb, orbită
de un ghem de păsări subțiri și lungi
un ghem spart

la un căpătâi îngenunchezi
la un căpătâi ții cartea strâns, cu puteri
să citești, să citești, să aduci viață cuvintelor negre, cuvintelor încuiate sub carne
încuiate sub ani de hârtie
la un căpătâi, da, aici nu e căpătâi
aici e praf
aici nu sunt lacrimi
aici nu sunt îngeri să plângă

aici nu plâng eu