Iubirea mea s-a stins…
Așa cum Marea șterge urmele pașilor mei pe nisip
Lăsând in urm ă
Doar amintirea clipelor trecute…

Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…

Da,te-am iubit!
Te-am iubit așa cum vapoarele iubesc portul
Înainte de a se îndepărta pe albastrul infinit al mării…
Te-am iubit așa cum marea iubește apusul
Înainte de a-l devora cu valurile sale mistuitoare…

Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…

Da,te-am iubit!
Și-aș scrie asta mare pe nisip:
“TE - AM IUBIT!!!”
Atât de mare să vadă și luna și stelele de pe cer
Și tot Universul…

Dar mi-e team ă,
Că Marea cu valurile ei
Va șterge orice omagiu al iubirii mele…

Inima mea e goală,zdrobită, înjumătățită
Așa cum,scoicile, care aduse de mare pe auriul nisipului
S-au pierdut pentru totdeauna de jumătățile lor…

Aici nu mai e nimic
Doar eu și jumătatea mea de scoică
Amândouă singure,zdrobite,părăsite…

În depărtare văd o siluetă nudă înaintând în mare…
E oare o sirenă?
E oare o fantomă?
Sunt oare EU?

Sunt toate și niciuna...

E sirena care se întoarce dezamăgită în Mare…
După ce a îndrăznit a visa
O existență umană mult mai presus de eternitatea ei…
E fantoma fostei EU
Care privește marea iubirii ce-a murit…

Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…

O mare rece,adâncă,străină …
Aici și totuși atât de departe…
O văd și totuși o simt
Nu va mai fi niciodată
Aceea și Mare
Pe care am iubit-o…