curcubeul nu mai apare pe bolta ochilor tăi
de fiecare dată după ce plângeai spuneai
nu am să mai plâng că totul va fi nou
ca și cum un așternut de lume s-ar ascunde

din stomacul meu aș face o arcă
în care să ascund
toate speciile rare de lumină
ca atunci când prima zi era un ou

nu mai găsesc nici un colț de singurătate
mă sufoc, mă simt pipăit de muchiile voastre
și fug, fug în spatele casei mele
unde lacul îmi pare un cearceaf pierdut

este ora când sângele curge spre adormire
găsesc în ochii mei ce sting ziua de cretă
sânii tăi bulbucați ca un vulcan
trebuie să fie nașterea mea
nașterea cea nouă

prinde-mă
înainte
să ma arunci în lume