am obosit căutând prostește pe cel mai slab, mai prost dintre voi
anume noi
am lume prea mică
cum altfel pot spune când miliarde de oameni
nu pot convinge
că drumul meu este în van plin de praf
privat de borne spiritual-kilometrice și mai ales
fără vreun rost

de voi găsi popas unde să spun
te-am găsit
prostule
aș fi mulțumit
el bucuros m-ar izgoni, cu pietre m-ar lovi
și toti amicii lui ar fi pe urmele mele două vieți
la rând

prefer un înec la piscină mentală
mă răcoresc în intervalul delta
unde broboanele mele de transpirație fac salturi în timp
decolând de pe frunte către coala de hârtie
izbăvind strivite sub mâna mea
încercare nereușită de a le înlătura din aceste univers-planuri
mișcări bruște de poanier ratate pe rând

nu pot și văd nu merge
trebuie să plec la un alt drum
voi călători noaptea
ziua mă voi bucura de lumea noastră
iar de dormit
voi visa până ma voi odihni și mă voi sătura în a te săruta așa
de bun drum.