Moartea cerbului bătrân,
Urme-adânci îmi lasă;
Cu miros de mosc și fân,
Lumea lui se-îngroapă.

Reazămă păduri mărețe
Cu-ale crângurilor toate
Încruntând fricoase fețe,
Ale martorilor sloate.

Chiar pământu-i liniștit,
Numai păsările slute,
Piue a plâns, în loc pitit
Nu vor pace tacă mute.

Ruginiv-a frunza-n tei,
Viață nu e printre zmei.