agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1030 .



La pagina următoare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pennylane ]

2007-05-13  |     | 



noutate noutate
scumpă alergie încropită
hamalii se pregăteau să încarce bagajele
în ciorna înrămată deja
mirosea a castraveți proaspeți și tămâie
pirostriile segregației catatonice erau puse demult în cui
atunci de ce
de ce mirosul stătut de cameră matematică
mă scosese din nou la plimbare în lesă
scopul meu numerosul meu scop
se pierdea în detalii adulmecând prăjitura complexă a turmei
hai măcar du-mă undeva unde n-am mai fost
plimbă-mă măcar prin basoreliefuri
adu-mă apoi acasă
și pune-mă într-o cutie de chibrituri
învelește-mă bine și
zi-mi o poveste despre cum ar putea fi
bila se mărește se micșorează se mărește e flască dar erectă
e flască dar erectă
mijește un ochi movului gata de reprimare
scaote-te singur te rog scutește-mă
azi nu mai vreau
azi sunt o hârtie creponată
fără scop precis din fragmente de scrieri
vreau să fiu un dictator laș și mânușa lui murdară
vreau să fiu gaura din cearșaf pe care
o zgândări fiindcă ști că se rupe mai rău
mahalaua apune după blocurile de sticlă
câtă reflexie și câtă lipsă de intimitate
suntem goi în fața ruinelor
iertat să ne fie sexul
că el ne pune în instantanee kodak

iertați să fiți voi ce dormiți
și visați la sanatorii călduroase
hamalii încă mai încarcă zemosul adevăr
văd stafii planând
sunt pure celebre și proaspăt călcate
strâng ochii până ce pleoapele vomită tot ce era vechi și nefolosit
afară nu-i, nimic înăuntru
cât e ceasul e timpul să dorm
să mă calc în picioarele patului
heteronimicuri defilează pe ciment
un câmp electromagnetic care absoarbe
puținul adevăr
un câmp întreg de noi
hamalii curg și ei printre rânduri
miros de santal într-un bloc săpat din murdărie
hip-hop la colț de primărie
apași vânzând amulete în biserica catolică
horror
ne masturbăm cu fotosinteza eșuată a roboreflexelor
hamalii bârfesc și ei sărind din colț în colț de stradă
am cancer de frică și mor în altă zi
de lene
fă-mă juma de buletin de identitatea mea
și scrie cu mine

soborniceasca aprobare a tuturor se apropie
cu pași de furnică harnică
estetule hamal grăbește-ți te rog penița în mozaic
fotosintetizează-mă la sfârșit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!