Pe umbra mea domnește pacea
Iar linistea se - așterne peste ea,
Deasupră - mi se leagănă pădurea
Cu raze agățate dintr-o stea.

Universul mi se deschide
Cu un etern mister de nedescris,
Iar din a mea pace se desprinde
O fărâmă, ce devine un vis.

Când blonde plete - n clar de lună,
De se răsfiră peste fața mea,
Doi ochi dulci albaștrii, vor să - mi spună...
Pe privire-mi agățate vor să stea..

Șoapte dulci, domol plutesc în vânt
Poposind pe o inimă blajină,
Inocenți, schimbăm doar un legământ,
Iar vuietul pădurii… domină.

Dar câte gânduri am prins din zbor
Ce veneau, soseau, veneau cu spor?
S-a dus pacea mea eternă iară
Cu iubirea unei fete, de aseară!