Priveam la albia timpului cum trece
Egal, indiferent la frământări
Născute din noianul de-ntrebări.
El doar curgea, nepăsător și rece.

Din aburii de vremi întrețesută,
Te-ai presărat pe așteptarea mea.
Clipa gonind spre ieri parcă torcea:
Răspunsul este ea la ruga-ți mută !

Răsfăț târziu, născut într-o clipită,
Te-ai recompus din zilele-mi deșarte,
Ispită ce mă poartă spre departe
Prietenă, amantă și iubită.