Privesc în jurul meu o lume
de care eu nu aparțin.
Căci toți sunt altfel decât mine
puțini sunt cei ce mă susțin.

E-o ceață între ei și mine
și multi nici nu mă înțeleg...
Nici nu disting ce-i rău sau bine
perfecți se cred și se mândresc.

Privesc trist lumea lor perfidă
în care vipere se înmulțesc...
Îi văd pe toți într-o oglindă,
pe-ai mei caut sa îi găsesc...

Și-acum...fiind toți împreună,
cei exilați din acest univers,
ne mulțumim că nu-mpărțim aceeași soartă...
să ducem doar o viață fără sens.