Antroposofi în sens adînc
Ce lumea reazemă în temelie...
Sensul ce dă un slab reflex
Al celor șase, șapte nopți
Deși la baza formelor scapă ușor impresiilor
Nu te lega că cerul și pământul
Ce ochiul tău "pătrunde" ce-ți pare cheia științei tale
Imaginii evocate de sunet scris ân piatră
in suflet el ecoul ce urcă și vibrează
care-nceput?
Cu toate-s trei etape: Saturn,Soare,Luna
Vechiul Saturn nu are âncu-n rudiment solid
Căldura,focul,căldura ce vibra-n sine însăși
Nici aer nu-i, nici apă și nici pământ solid
în dense stări de astru căldura-i pură,vie
Coconul se confundă(treptat)cu starea cea stelară
Un joc se-ntrepătrunde de aer și căldură
Nu-i nici o urmă incă de element terestru
însă-n a treia stare ce-și spune vechea Lună
Elementara apă insăși genunea vieții
Distruge glob cu glob formate-n jocul viu
Căci pentru a-l cuprinde solidul se separă
Diviziuni-n sine solarul se desprinde...
De latura terestră
Solidul prinde formă la sânul dens terestru
ACUM E ÎNCEPUTUL!!!
Ce noi numeam căldură și aerul și apă
Erau doar învelișul acelor entitați(elohimi)
Imagini ce dau forme în ele amestecate
Turnate-n glob imens ce-ndată se desprind
Căci una-i cea solară...
Cealaltă e terestră.