ați întins ramuri și v-ați lovit de orizont
ca de buza unui pahar

nu puteți înflori nu nu orice tentativă implică
revărsarea fatală

pământul v-ar absorbi înapoi ca un șervețel mototolit

și atunci
stați
cuminți
pe margine
cu genele înfipte
câțiva centimetri mai sus
/pe o scală doi metri și ceva
pe altă scală câțiva ani lumină
în funcție de momentul zilei/
soarele își leagănă semințele
luna vă bea cu paiul

și așteptați un fel de nourare
funestă
care să aducă limita
mai jos
mai jos

un whiskey și o depășiți cumva
pe neve
preț de un suflet și-o noapte

dimineața
îngeri scâlciați
retează gardul viu din jurul pubului

din vârfuri amputate creșteți iarăși
ispitind aceeași limită
rezolvând aceeași problemă
la nesfârșit

până când într-un amestec de ore și nuanțe
pământul vă absoarbe oricum
definitiv

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.