Desculță,
cu pași mărunți prin dunele de șoapte
din albii secate de lacrimi
caut cochilii de iubire

Vântul mă izbește în față,
pasul devine tot mai greu;
amintirile-mi brăzdează corpul
cu răni invizibile

Înconjurată de întinderi insipide
ca într-o clepsidră,
mă lovesc de pereții de sticlă
și lumea mi se clatină

Stropi de culori din curcubeu
mă învăluie cu o mantie rece
și mă ridică spre cer,
spre soare...

...telefonul sună,
deschid ochii
lumina zilei mă inundă
...era doar un vis