agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-13 | |
Sperantele oarbe rasar incandescent in amurg
Si se ascund in orele de veghe. Dorm sub soarele alb Al anilor de intelepciune. Deasupra-mi se inalta monolitul de bazalt. Pot astepta, privindu-l, ani intregi pentru a-l patrunde; Si simt ca lumina ce cade pe el se reflecta in mine. In noaptea ce m-ascunde, ascult cum timpul susura Prin razele lunii, cazand in abisul negru de bazalt. In campia vasta ca un desert, il simt ca devine obelisc… Trecutul din el vibreaza in mine, prin unde de lumina. Acum inteleg ca razele nu se reflecta in mine, Ci eu le atrag deja transformate Si ma transform in alt obelisc, din care razele mele Vor lumina in alb sau in negru alti trecatori, Ce vor sorbi, ca mine, razele de soare sau de luna. Din varful in care ma aflu ne vad pe toti monoliti ai timpului… In noi s-au asternut paturi de lumina si intuneric, Iar cand le vom da la o parte, vom intelege ca Nu exista nuante de gri. Suntem nuante de alb sau de negru, Monoliti ai unui prezent etern, care exista de cand a aparut Raza de lumina si intuneric. In noi e lumina si intuneric, si simbolul primei intrebari, Primei deschideri spre infinit: "Pot exista lumina si intunericul Distincte si totodata impreuna? "
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate