Ma tot privesc in oglinda,
Imi pipai obrazul, tamplele,
Imi asez parul in fel si chip,
Zambesc fals, studiat,
De parca m-ar fotografia oglinda!
Zambiti, va rog, dar zambiti odata!
Parca mi s-au infundat ochii in cap
De atata monolog.
Cred ca barbatii se privesc
Atat de rar in oglinda,
Ei cel mai bine se privesc in femei,
Oglinda serveste doar la barbierit.
Femeile nu scapa nici un prilej,
Nici o oglinda, acasa, pe strada,
La magazin, ba chiar si o vitrina
E la fel de buna.
Oare cate femei scapa ocazia
De a se privi si pe ele un pic
In vitrina cu vise de voal,
Si catifele asortate?
Macar o privire fugara printre genti
Si pantofi?
Clipesc, strang ochii,
incercand sa-mi limpezesc privirea,
Apoi devin de-a dreptul grava,
Cand inchid usa sunt deja trista!
Ceva se intampla, ceva e…
Parca nu mai sunt eu!
Nu licareste nimic in ochii mei,
Sunt inexpresivi de la o vreme
Si albastri.Poate verzi?
Parca verzi?In buletin
Scrie albastri. Parca verzi.
Verde-cenusiu-albastru.
Poate de-asta?
Nu, e clar, oglinda are ceva!
Seara iar ma privesc,
imi pipai obrazul,
Ridic sprancenele,
Mi-e dor sa ma mananci
din ochi.
Zambesc, redevin grava…
Ah, ce te amuza cand devin grava,
Cand iti povestesc,
Cum ma imiti!
Asta era!
Oglinda nu e niciodata
Flamanda.

( ganduri si poezii de la naftalina)