Cand o deschid,ingindurata,
Si-mi plec pleoapa peste ea
Imi pare c-o zaresc pe mama-
intorcindu-se de undeva.

Coperta-i alba ca de ceara
Ca fata mamei-n miez de mai...
Atat de mica si suava,
Dar cita-ntelepciune ai!

cand te parcurg fila cu fila
Sorbind din versul tau mustos
Nu pot sa cred ca-n lumea asta
Exista lucru mai frumos.

Si dupa ce as mai tinji
Cand sufletu-mi e plin de hrana
Caci cartea ce-o iubesc atat
S-o recitesc ma tot indeamna.

Din umbra slovelor culese
Cu mare grija,pin'la teama,
Chiar ochii mamei ma privesc
Cu-ntelepciunea ce-o emana.