Singur, prin noapte, se-ngana gandul
Uitat de suflet, inima si moarte
Caci cine sta in miez de noapte
Sa-l asculte

E-adanc, profund si rece
Si nici pe el nu se-ntelege,
Si-atarna greu, si nu sta nimeni
Sa-l ridice.

Tacerea al loveste din-prejur
Caci ce pacat, dar nu graieste;
Si-astfel domneste linistea si staticul
Ce-l umileste.

Si tot asa se zbate gandul,se ingana
Si-n vis se tot afunda,
Se, pierde, moare, si nu stie,
Ca adoarme.