Simt culoarea ierbii ce doare lacrimi
langa pulsul secerat al florii ,
imi vad taierea clipei din inima
ca pe un ritm ce adie paralel
si aud cuvantul marilor tale
ca un dangat resemnat mirosind tamaie
cred ca floare s-a stins pe crestet
cand am sarutat vioara venirii tale
langa mine , acolo , demult , deodata
tu ma priveai primavara cu un suras
ce aducea limpede ecou
din tainele tineretii
si puteam gusta linistea ochilor tai
fericiti de aproape , mangaind
graiul pasarilor noptii
cu care deseori semanam zbor
printre asteptari si visari
Tu cresti mai departe timp ,
despartit de vers si soapta
si ca si cum ne-am mai fi vazut
pribegind lacrimi din izvorul
uscat al trezirii dintai
ma saruti radiind munte
mai aproape de trecerea mea
peste ingeri ...