Vointa

Privesc în sus, o stea ce vrea sã cadã,
Desi abia mai suflã
Mai poate da din coadã.
Se pare cã vointa e tot ce-o tine-n viatã,
Si de va fi sã moarã,
Va arde totu-n fatã.
Nu stie sã renunte,
Si tot ce-i stã în cale,
ÃŽn scurt timp fi va
O prelungire-a cozii sale.
Uite, cade totusi,
ÃŽn mii si mii de pãrti,
Mici semne de-amintire
Deschise-n alte dãti.
Roseata ei ostilã
Rãmâne încã-n cer,
Iar noaptea ea aprinde…
O urmã de mister.