Cand izbucnesti dintr-un cuvant
Cu trupul arcuit in vant

Si-aluneci printre raze lungi
De sori ascunsi in piei de fulgi,

Ca pe-o felina, in amurg
Te-as mangaia cu ochiu-mi - plug

Si-as galopa la infinit
Prin parul tau ca un smintit,

De dor m-as despica in doua
Pe buza ta scaldata-n roua,

Ti-as curge ca un vin prin sange
La brat cu fiara care-mi plange.

Cand izbucnesti ca o fecioara,
Inmugurita-n primavara

Te-as soarbe toata din priviri
Din soaptele de trandafiri,

Orbit de nopti, ti-as spune lampa,
Leoaica mea cu ochi de vampa

Si te-as iubi pe verticala
Prin ploaia verde si ovala,

Si te-as iubi dintr-un iris
Pe tampla unui fraged vis,

In lanul sufocat de stele
Mi-as smulge carnea de sub piele,

Mi-as smulge ochii, rasuflarea,
As sfasia cu dintii zarea

Si sfera, si cuvantul tau
Din care izbucnesti mereu!