Sunt dimineți în care nu aș deschide ochii,
ca și cum sfârșitul ar fi început într-o zi de ieri,
și dacă o să-i deschid, o să mă doară
sechelele unui viitor lecuit de iubire terminală,
amputat prematur de mirări esențiale
și distorsionat de genul acela de temeri lucifobe
ce asediază numai pentru a abandona
ultimele redute virginale din constelația oaselor
pe care se mulează infidel carnea zilei de mâine.

În astfel de dimineți
îmi doresc să fi fost mai bine oarbă,
atinsă de amintiri ce pot schimba, înnegurind,
percepția despre imuabilul trecut,
decât clarvăzătoare și singură
în lumina expirată a unui viitor compromis...

Notă: această poezie este o variantă a poeziei cu același titlu, publicată în volumul "Sacrificiul mirării", apărut în martie 2002 la editura Pro Transilvania

Amintiri din viitor

Dimineața
nu vreau să mai deschid ochii
ca și cum sfârșitul
a început nefast ieri
ori într-o banală zi de vineri
și dacă-i deschid
o să mă doară acut sechelele
unui viitor obosit prematur
de tentative de iubire,
amputat de mirări molipsitoare
distorsionat de atitudini punitive
ce asediază și invadează
ultimele locuri virginale
ascunse în nebuloase de temeri,
cristalizând sfâșietor
carnea rebelă din mine.

Vreau să fiu mai bine oarbă,
atinsă tandru și firesc
de bezna amintirilor
decât clarvăzătoare și singură...

10 iunie 2001