se crapa de ziua
o noua dimineata ma strange la piept
o noua primavara imi incolteste in creier
doliul noptii se risipeste
lasand in urma un suspans dialectic
ostirile intunericului se retrag strategic
undeva pe calea lactee
dupa o noapte extenuanta stramosii
isi reiau locurile in tablourile de pe pereti
primele raze de soare vibreaza
corzile sensibile din mine
vecinul din stanga patronul porneste masina
in directia de noi profituri grase
vecina din dreapta porneste aspiratorul
facand sa dispara urmele amantului
citind peste noapte am descoperit
noi sensuri filozofice la nihilisti
cantecul unei pasari imi inaripeaza inima
radioul insa ma readuce pe pamant
punandu-mi in fata oglinda zilnica
in care-mi vad valoarea si-mi
aduc aminte cine sunt cu adevarat