Era tarziu.
In noaptea albastra ,
Orbul citea in stele
Trecerea timpului.
Trecerea mea,
Cu abilitatea tigancilor
Trecute de prima tinerete.
Strecura printre degete lumina difuza
Pipaind conturul neclar
Al eternitatii ,
Si infinitul lua forma unor clipe.
Pierdute.

Era devreme.
In dimineata aceea m-am trezit
Invaluita cu roua
florilor de gheata.
In maini
Tineam nisipuri miscatoare,
Rasfirate in
Secunde, ore ,ani,
Si ploaia
Imi racorea sufletul
Ars de dorinta.

Era amiaza.

Abia acum mi-am dat seama;
Imi numaram viata
In lacrimi.