uneori te intruchipai in ploaie
daruindu-mi mirosul tau proaspat,
spalandu-mi pacatele
cu dulci mangaieri vesperale.
te simteam atunci atat de adanc,
eram pamantul si tu
tu,setea mea de viata.
alteori te asteptam la umbra unui copac,
te leganai frunza in bataia sentimentelor
si ma inchipuiam privindu-te cum te usuci
de dorul clipelor apuse,
suspinand.
cu ochii atintiti spre cer,
imi tot ziceam ca te afli acolo,
la capatul orizontului,
tu rosu apus
eu noapte albastra,
si ingerii dansau in noi
cu noi ,
si-mi pare ca acum te simt mai trist.
sau poate sunt doar eu o crizantema
uitata pe mormantul tau necunoscut,
plangandu-mi neimplinirea.........