Am sadit un gand odata
pe vreascurile timpului ,
era capat dintr-o emotie
rastignita in cel mai firav
loc al amintirilor tale .
Din templul dorului de tine
simt acum aroma sa
ii simt savoarea mangaind
cele mai sincere capete
ale sufletului meu ,
unele desperecheate in idile ,
altele ingemanate in ritmuri .
Te privesc cum balansata
intre fiorul ciresilor coapte
de prea multa cautarea mea
si marginea abandonului
argintiu in bratele vremii
incerci sa-mi saruti linistea ,
te furisezi strengar in gandul meu
si-mi furi poezia pentru acea
simpla evadare din bratele
stancilor , norilor , vorbelor ...

Iubito , zbor te chem ,
paradis lacrimand eternitate !