de peste tot ne plouă cu semne de-ntrebare
nu le culeg pe toate - doar strictul necesar
și le pitesc în grabă adînc în buzunare
atent să nu mă vadă vreun critic literar

de gleznă mă agață o virgulă neroadă
perechi de ghilimele rînjesc pe jos defuncte
în haite ordonate mișcînd vioi din coadă
mă latră dintre rînduri mai multe puncte puncte

cu grijă să n-o doară deschid o paranteză
dar n-am ajuns – nu încă – la capătul răbdării
optez la varianta ca scos din antiteză
să-mi dau în cap de ciudă cu semnul exclamării