Mângâierea șoptită a vântului,
Te face să tresari.
Te înfiori sub atingerea lui,
Ești doar un boboc de trandafir sublim...

Îmi opresc respirația,
Spre a nu destrăma vraja,
Frumuseții ce o degaji...

Inspir ușor în tăcere,
Admirând aura simplității,
Un gând posesiv mă împinge,
Să comit un sacrilegiu ,
Culegându-te....

În transa iubirii întind mâna,
Să-te cuprind aș vrea,
Dar răutăcios și fără vina ta,
Cu un spin ai spulberat un vis.

O picătură de sânge,
Imprimă pe vecie a ta frunză,
dar nu-ți pasă...
Am devenit o persoană tristă...

Când am privit din nou ,
Ai dispărut,
Toți erau la fel, trandafiri, boboci...
Sau poate te-ai transformat...