agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-23 | |
Eu eram Ovidiu,
Imi crescusera crengi in coroana Si pe fiecare frunza se scria ceva. Ovidiu varsa lacrimi de cerneala Si eu scriam pe frunze. Tot eu. Draga Ovidiu, Observ ca-mi cresc radacinile-n cer. (Pe cele pamintene le-am ridicat pe umeri Si le-am poreclit valize.) Am nostalgie de mine. Primavara infloream Tocmai cind ma credeam mai lemn ca niciodata Eram o bucurie. Aveam dreptul sa ma numesc cuvintul Copac. Dar, Ovidiule, Familia copacului se numeste padure. Ovidiule, am facut schimb de exiluri! Citeodata vin si eu in pielea ta sa pling. Apoi ies si ma-ntind pe asfaltul noii mele patrii Ea ma accepta sub talpa ei Dar nu si-n inima. In fiecare zi nasc aceeasi frica Spre seara o omor si ma culc. In somn ramin gravida si dimineata nasc din nou. Ovidiu, tu de ce mai plingi? Poporul tau nu arunca liane Stau cu ochii pe cer si nu m-agat de nimic. Ovidiu, mi-e rusine cu mine, Toti ma privesc cu dispret Si-mi intind o farfurie de rusine. Eu o maninc si ma gindesc la caprioara lui Labis Si nu sint sigura ca n-as putea inlocui Inima ei cu putina radacina fiarta. Cad ingropata in singuratate, De o nuanta cam necolorata, As vrea sa fug dar nu am unde, E paradoxul meu,dar nu si-al tau , draga Ovidiu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate