Cuvintele au plecat dintr-odata
lasandu-ma singur.
Au alunecat de pe foaie
grele de sensuri
si
in acelasi timp
avide de sens,
in acelasi timp rele
si bune,
dar,in definitiv,
cuvinte
si doar atat.

Nu am putut sa le spun nimic.

Ma simteam mai putin om
decat fusesem vreodata
si gandurile imi ardeau
fruntea...

Ce-as fi putut sa le spun ca sa ramana?

Un singur lucru mai aveam:
punctul.
L-am pus la sfarsit
si am asteptat.

Ce aveam sa fac?!
Nu era vina mea.
Doamne.
Nu era vina mea.
Oameni.
Nu era vina mea.

Si totusi au plecat .
Atat mai am:
punctul.
Dar...ah....l-am scapat din mana......