agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-02 | | Înscris în bibliotecă de serban georgescu
Te astept.
privesc amurgul din afara ca si cum as privi viitorul. Inima imi asurzeste auzul. De ce nu vii? Speranta Cu fiecare secunda Deschide o noua petala de floare Iti pandesc pasii, trilul vocii, chipul, parul matasos, Te astept intreaga; speranta moare cu fiecare secunda. Unde esti? te vreau, te vreau de mi se frange inima vreau rasul tau ca flacara, vreau mladiosul trup al tau si stelele din par le vreau. Cad intr-un fel de perplexitate, ca o insula, impresurata de furia valurilor, alunecand imperceptibil... oh, dorinta mea salbateca, numai apropierea ta, dorinta, buchet de nori miraculosi despica piscul timpului in doua! de ce nu vii, tu, inima de piatra? stiu prea bine ca stiu ca stii: Absenta ta e pentru mine ca o rana de moarte. Ucide-mi toata primavara sufletului, sa-nvat de la tine ca bezna de fier din adancuri imi apasa gandul si suflarea: sugruma mladita bietei sperante si ma azvarle ca pe un ocnas geloziei si tristetii, uraciunii vietii si chinurilor dezamagirii. Poate ca sunt nebun. Chiar sunt nebun, sunt incredintat ca-s nebun de-a binelea Dar nu pot sa intorc o corabie cu velele deja inaltate, vantul din o mie de directii nu-mi ingaduie sa ezit - n-am cum sa ma uit inapoi, soarta ma conduce! Stiu ca in mod sigur ma poarta pe drumul ranirii mele; dar pentru tine, pentru tine, accept cu placere durerea. o fac nu doar din pasiune dar si din cata ratiune mi-a ramas. Nebun! Sunt in stare sa-mi distrug viata ca sa misc inima unei femei! M-as alege cu ce as putea, cel mult cu o lacrima din ochii ei. cu o tresarire de inima si, desigur, cu un suras inghetat; dar voi fi bucuros si asa, cat si de vestea ruperii mele-n bucati ajunsa in inima ei ca intr-o piatra; ea ma ia drept un soarece, un vierme, si mie-mi face si asta placere! Nebun de-a binelea, fara rezerve ca nici dumnezeu n-ar putea sa-mi recupereze inima nebuna, cum, uneori, pe Soldatul din linia intai, generalul il aduce inapoi. In zadar, totul e in zadar Nu vii, dar nici nu-mi pot nega existenta, desi in inima mea mocneste un foc. Tanjesc dupa tine, dupa parul rau, dupa surasul tau, mainile si picioarele tale, oricat de nebune, gandul si ruga nu pot scurta cu nimic distanta dintre noi! amurgul de afara deja se stinge-n neagra noapte; de pomi spanzura turturi si pasarile-au amutit din cantec tacerea este micul univers. Neintrerupt fac acele de ceas semne misterioase. Parca ar arata, parc-ar compatimi, parc-ar batjocori. Si fiecare bataie pentru ora e ca pamantul azvarlit pe inima-mi in groapa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate