Nu te insel, eu nu sunt poet,
desi ador fermitatea pietrelor albe,
verdele pinilor si marea cea vasta.
Amurgul purtat pe spinare de corbi,
crepusculul tesut cu-aripi de lilieci.
Tu stii ca-mi plac eroii, piscurile de munte,
la fel flamura tarii unduitoare-n vant,
si crizanteme-n galben, de la paloare pan'la bronzul antic
Apoi, sa nu uiti ca prefer ca hrana ceaiul amarui

Fireste-n mine este si alt eu.
Ti-e teama ori nicicum?

Gandirea mea de musca dand tarcoale lazilor de gunoi.