noaptea
fericirea poartă
conturul
nesigur
al călătoriilor
prin lună,

iubite,
ce grinduri uscate
ascunzi printre sălcii
mâncate de ape?

ce gânduri sărate
ascunzi în penumbra
celei uitate?

așa cânta menestrelul
de ceață
prin roua mușcată
de-o dimineață
crescută de-a valma
albind printre vintre

mă trece un val
pe umeri arzând
de privești înainte
cerul plăpând

drumul deschide
când semeni vânt...