Aș vrea să fiu o frunză-n vânt
În marea depărtării,
Dar vântu-i mângâiat plăpând
De soarele uitării.

Aș vrea să fiu o rază-n nori
În bolta azurie,
Dar soarele-i supus în zori
De steaua cea târzie.

Aș vrea să fiu un fulg de nea
Plutind pe o visare,
Dar bruma ce-o întrevedea
Nu este o-ntâmplare.

Așa c-aș fi un boț de gol
În visul neîmplinirii,
Ca nimeni să nu aibă-un rol
În soarta dezrobirii.