Odată ca niciodată,
ca o poveste
dintr-o carte cu toarta....................

Crdeam atat de mult în iubire,
În visele ce se împlinesc
La marginea dintre un mit şi-o poveste,
incat mi-am pus in cap sa ma indragostesc.

Credeam in Cenusareasa,
plangeam mereu cand canta Azur,
era o luptatoare la fel ca Xena
care venea şi mă salva din lumea fără culoare,
si fara nici un contur.

Apoi..............

Am început să cred în tine,
În iubirea ce sufletul meu o visa,
Îi dădea viață şi apoi aripi,
zbura ....
zbura spre lumea povestilor,
unde socru era Verde Imparat,
om cunoscut,
senator sau deputat,
cu vila cu piscina
cu masina straina,
cu lansatoare extraterestre
Spre lumea iubirii mele de poveste.

Dar...............

am aflat,...undeva prea tarziu,
ca tatal tau
se avea pe bune cu Zmeul,
Zmeul turbatul si paraleul,
i te promisese
inca de pe vremea cand inca nu ninsese,
acum nu mai putea sa dea inapoi,
si doar aventura ramanea intre noi;
dar eu nu am de gand sa stric casa nimanui,
asa ca imi voi pune pofta in cui,
si vei ramane in mintea mea
Cenusareasa si Cinderella mea,
voi scrie povesti nemuritoare
si tu vei ramane ca mine, prin mine,
la fel de vie ca-n ziua in care
Zmeul la altar te-a luat
in brate si te-a sarutat.

Şi uite aşa, odată cu tine,
a aparut o noua lume in mine....

ACUM
a aparut de undeva dintre stele
lumea poveştilor mele.