Visând visul cel albastru,
Cel al codrului măiestru
Si al Lunii cea mărete,
Paznic doar al noptii sfânt
Si al celor doi iubiti
Ce incet, pe aripi albe
Se indreaptă spre albastrul infinit.
Un albastru clar al apei,
Apărat de Luna, stele,
Veșnic tânar, poate trist
Când nu-i vede pe cei doi
Pe-ale sale maluri line.