un cotei de la oraș
împopoțonat cu funde
de era un drăgălaș
lumii bune de oriunde
într-o seară fiind la munte
cu stupoare într-o curte
mai mult oase mai mult piei
l-a zărit chiar pe grivei
cel cu state lungi de paznic
și renume de-a fi groaznic
de pe zi să-l facă pajnic
noduroșii lui stăpâni
(și ei tot din neam de câini)
ne-având milă nici de-un sfanț
îl țineau legat în lanț.

deci viteazul meu cotei
văzând lanțul cel balșoi
ce-l priponea pe dulău
s-a gândit că n-ar fi rău
să dea cu ceva noroi
în paiața de grivei
ce părea mai mult un zero
așa legat de coteț
și părea de prost ca nero
și nu tipul cel isteț
preamarit și de jurnale
când de fapt el ca o vită
îndura temniți de-aiud
deci e cazul pe zălud
cu o aspră săpuneală
să-l trezească cât de cât.

deci a început potaia
c-o voce cât hărmălaia:
cum de nu îți e rușine
să te dai de-un neam cu mine
când nu esti câine de rasă
și posezi o blană roasă
supurând miros urât
prin rănile de la gât?
cum de nu te umblă gânduri
hoitu-ți slab de-un gard să-ți spânzuri
decât să bolești nedemn
în celula ta de lemn?
cum de-nlănțuit te lași
ca cel din urmă borfaș
făr' să latri sau să mârâi
sau alt semn să dai, de furii
fața de acești demoni
hrăpăreți și harpagoni
care-ți dau, când ceri de ros,
batjocuri în loc de os?
cum de ești așa de bleg
să te lași la mila lor
ființe ce nu te-nțeleg
și te tratează cum vor
deși n-ai renume mic
ș-umblă zvonuri cum pe lup
luându-ti-l de inamic
l-ai convins să facă zdup?
băăă, tu ăsta cât un urs
cum poți fi așa de prost?

dar îndată ce coteiul
pe grivei l-a făcut prost,
ăsta, fiindu-i așa felul
nici n-a încercat să latre
dar sa-nvârtoșat fârtate
de-a mișcat din loc cotețul
doar atât, să dea pe prețul
guralivului cu colții
după ce la-ntors cu laba
ca să-i fie vitregi sorții
de-a scăpat din toată treaba
provocată de discurs
coteiașul vătămat
chiar de-o putere de urs
după cum toți pot să-l vadă
seara pe la promenadă
unde umblă-n trei picioare
și cu gâtu-mpachetat
în bandaje de culoarea
sângelui adevarat
dar ce e mai deranjant
nu-i durerea fizica
ci mulțimea de căței
obraznici și derbedei
ce-și permit ca prin lătrat
să facă rotundul sumii
lui, de prospete necazuri
ș-asta în auzul lumi
încadrată în pervazuri
să deguste vinul glumii:
când te ști că ești cotei
poți să latri, să faci clant
la noi ca suntem catei
dar nu-i bine sa te iei
inrait cum e de lant
de calaul de grivei