de dimineață plouă
și noi, singurul poet pe bune din orașul tîrgu-jiu,
fumăm și bem un ceai incert
mă cert cu cărtărescu pe aceeași pagină
pe care el scrie despre unul, gherguț,
care e țuț
și face rime mișto, de carton, vag existențialist,
e trist, bă, e trist, mă gîndesc,
dar și eu, dacă vreau, pot să mă joc de-a poezia,
dacă nu mai e nimic de spus, rămîi cu fantezia,
cu fandacsia,
cu enumerarea unor obiecte într-un spațiu
pe care îl golești singur de sens,
pînă cînd tu însuți nu mai ai nici o noimă, ca-n tren,
dar rîzi de te prăpădești, what the fuck, man !!!!!

plouă sîmbătă, se sparge un geam de vitrină în magazinul ăsta,
mă adăpostesc de toată nefericirea lumii,
dar nu pot să mă adăpostesc de postmodernism, post-festum,
văd cenacliști încordîndu-și mușchii,
toți sunt șefi de post,
toți suferă pentru arta lor, vorbesc despre derrida,
beau cafele și beri și le sclipesc ochii cînd mai dau peste
fun poet dîn provincie,
ăsta nu e d-ai noștri,
îi arătăm noi fraierului ce-i poezia,
origami, snopeală pe tatami,
arigato, sensei ianuș-san,
și ciorapi lycra găuriți sub fuste la un french can-can,
dicționar de mici și mari frustrări,
de nenorocire poetizată și măscări pîn gări,
sara pe deal buciumul sună cu bale,
cine o să ne arate adevărăciunea adevărăciunilor,
călare pe cal să urce din vale?

dar mai bine nu.

o să scot un volum de poezie
și-o să-l vînd într-o duminică la tarabă
în halu ăsta am ajuns
și toți or să treacă să zică bă tu chiar n-ai altă treabă?
dar o să mă simt poetul carpaților,
în sufletul meu sunt monte-cristo și am comoara piraților,
și dacă mă enervez o să scot și-un album de hip-hop,
că tot e la modă, că tot stau la bloc,
o să fac banu’ grămadă și-o să urc în top,
o să mă joc shootere pe-un pentium patru, laptop...

dar acuma plouă și sunt doar un pixel,
poezia-i nouă, învîrtită-n mixer...