Am anii din urmă
Lăsați de câteva zile la curățătorie
Petele ies greu,mi-a spus femeia de la casă.
Dimineața îmi amintesc
În timp ce mă privesc în oglindă
De duminici,de emoții,de cuvinte nerostite,
de crîmpeie de zîmbete,de lacrimi.
De tot ce-am lăsat prin hoteluri și gări,
pe străzi și în sertare...
Monotonia ultimelor anotimpuri
Mă strînge de mână,
În timp ce eu iau pulsul iubirii
Și modelez chipuri din lut
(memoria îmi joacă feste)
Trag aer în piept
Și încerc să mă identific.
Îmi lipsesc anii din urmă.