agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-17 | | Din cer, de sus, se pogorî ca-un fulger Un fluid bleu, adăugat de-un muget. Și-ajunse-n locul unde lumea voastră gri Se mulțumește doar cu dreptul de a fi. Este pământul vostru, rece, lucifer! Fluidul se revarsă peste cupola voastră Și nimeni de sub ceruri nu vede vreo astră. Locuitorii orbi și fără simțuri erau parte din pământ: Nu percepeau pământul față de nepământ. Sunt ființele tale, preapământule! Oare acea speranță, luptându-se cu vântul, Putea-va vreodată să-nsarcine pământul? Dar ce-i pământul umbrit de-o lacrimă, în mers? Un punct în univers într-alt univers. Pământule, ești mic și făr’ de roade! Și-n timp, peste imperii, au dat năvală pe pământ, Dar el privea cu mulțumire, de pe un pisc sfânt, Cum fostul loc, pământul, se arde-n ceață mată. Și-oricum, el ce îi putea face sterpului de tată?! Căci fuse doar întunecat și rece! Și așteptat-a ani din veacuri, ca pe pământul alb Să mai coboare, poate, iar un fluid din ’nalt. Dar, cu ochii lui cei văzători și cu simțurile vii, Nu percepu nici o ființă. Se pustii… De cine fost-ai blestemat, pământule? De-atunci, arar, în gând mă retrezesc din somn Și mi-ascult visul; doar un simbol într-un ison Mai reușesc acolo, jos, ca să întorc: Sunt? Mă retrezesc în piatră – în apă și în foc… Nu mai trăiesc, poate am fost vreodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate