Plec
să-mi storc jalea -
- esența mustește
în rod -
pe pământul bătrân
și greu și negru,
pământul făgăduinței,
și seva mea va înflori Ceva.
Mai contează ce?
Nu e jertfă -
-mă voi regenera-
e doar un cadou
ca un zâmbet
spre cineva vechi.
Sângele mi se
scufundă în țărână,
îl simt căci e eu
și cobor adânc
spre cele mai ascunse
colțuri și măruntaie
ale pământului,
acum am văzut TOT.
Și acum pot spune
că niciodată n-am
știut ce mare e lumea
și ce mare e Dumnezeu.
20 mai 2003